Țări din Africa Centrală
Câte națiuni în Africa Centrală
Situată în partea de mijloc a Africii, Africa Centrală este compusă din 9 țări. Iată o listă alfabetică a tuturor țărilor din Africa Centrală: Angola, Camerun, Republica Centrafricană, Ciad, Republica Democratică Congo, Guineea Ecuatorială, Gabon, Republica Congo și Sao Tome și Principe. Dintre acestea, trei aparțin țărilor africane vorbitoare de portugheză PALOP (Angola, Guineea Ecuatorială și Sao Tome și Principe).
1. Angola
Angola este o republică în sud-vestul Africii și se învecinează cu Namibia, Zambia, Republica Democrată Congo și Oceanul Atlantic la vest. Portugheza este limba oficială a Angolei și are o populație de puțin peste 24 de milioane.
 |
|
2. Camerun
Camerun, oficial Republica Camerun, este un stat unitar din Africa centrală și de vest.
 |
|
3. Ciad
Ciad, oficial Republica Ciad, este un stat din Africa Centrală. Se învecinează cu Libia la nord, Sudanul la est, Republica Centrafricană la sud, Camerunul și Nigeria la sud-vest și Nigerul la vest. Partea de nord a Ciadului este situată în deșertul Sahara.
 |
|
4. Gabon
Gabon, în mod oficial Republica Gabon, este o republică la ecuator în vestul Africii Centrale. Țara se învecinează cu Camerun, Congo-Brazzaville, Guineea Ecuatorială și Oceanul Atlantic.
 |
|
5. Guineea Ecuatorială
Guineea Ecuatorială este unul dintre cele mai mici state din Africa. Țara este situată parțial pe continentul Africii de Vest și parțial pe cinci insule locuite. Țara se învecinează cu Camerun și Gabon, precum și cu Golful Biafra din Atlantic.
 |
|
6. Republica Centrafricană
Republica Centrafricană este o republică din Africa centrală situată la nord de ecuator. Țara se învecinează cu Ciad, Sudan, Sudan de Sud, Congo-Kinshasa, Congo-Brazzaville și Camerun. Aproximativ 4,6 milioane de oameni trăiesc în Republica Centrafricană.
 |
|
7. Republica Congo
Republica Congo, denumită adesea Congo-Brazzaville (RC), este un stat din Africa Centrală.
 |
|
8. Republica Democratică Congo
Republica Democratică Congo (RDC), sau așa cum este adesea numită Congo-Kinshasa, este un stat din Africa Centrală. Este a doua țară ca mărime din Africa ca suprafață și se învecinează la nord cu Congo-Brazzaville, Republica Centrafricană, Sudanul de Sud, Uganda, Rwanda, Burundi, Tanzania, Zambia, Angola și o mică fâșie de coastă până la Atlantic. Republica Democratică Congo are a patra populație ca mărime din Africa, cu puțin peste 77 de milioane de locuitori.
 |
|
9. Sao Tome și Principe
 |
|
Țări din Africa de mijloc după populație și capitalele acestora
După cum sa menționat mai sus, există nouă țări independente în Africa de Mijloc. Dintre acestea, cea mai mare țară este RD Congo, iar cea mai mică este Sao Tome și Principe ca populație. Lista completă a țărilor din Africa de Mijlociu cu capitale este prezentată în tabelul de mai jos, clasate după ultima populație totală.
| Rang | Țară | Populația | Suprafața terenului (km²) | Capital |
| 1 | Republica Democrata din Congo | 86.790.567 | 2.267.048 | Kinshasa |
| 2 | Angola | 30.175.553 | 1.246.700 | Luanda |
| 3 | Camerun | 24.348.251 | 472.710 | Yaounde |
| 4 | Ciad | 15.692.969 | 1.259.200 | N’Djamena |
| 5 | Republica Centrafricană | 5.496.011 | 622.984 | Bangui |
| 6 | Republica Congo | 5.380.508 | 341.500 | Brazzaville |
| 7 | Gabon | 2.172.579 | 257.667 | Libreville |
| 8 | Guineea Ecuatorială | 1.358.276 | 28.051 | Malabo |
| 9 | Sao Tome și Principe | 201.784 | 964 | Sao Tome |
Harta țărilor din Africa Centrală
Scurtă istorie a Africii Centrale
Așezările umane timpurii
Epoca preistorică
Africa Centrală, bogată în resurse naturale și biodiversitate, are o istorie adânc înrădăcinată care datează din timpuri preistorice. Dovezile arheologice sugerează că oamenii au locuit în regiune de mii de ani. Așezările umane timpurii erau în mare parte compuse din comunități de vânători-culegători. Bazinul Congo, în special, a jucat un rol crucial ca habitat pentru oamenii timpurii. Artefacte precum unelte de piatră și ceramică găsite în zone precum Republica Democratică Congo (RDC) și Republica Centrafricană (CAR) indică prezența unor culturi preistorice avansate.
Dezvoltarea agriculturii
Dezvoltarea agriculturii în jurul anului 3000 î.Hr. a marcat o schimbare semnificativă în istoria Africii Centrale. Introducerea agriculturii a dus la înființarea unor așezări mai permanente. Societățile agricole timpurii au cultivat culturi precum mei și sorg și animale domestice. Migrația bantu, începută în jurul anului 2000 î.Hr., a avut un impact profund asupra regiunii. Popoarele vorbitoare de bantu s-au răspândit în Africa Centrală, aducând cu ele practici agricole, tehnologie de prelucrare a fierului și noi structuri sociale.
Regate și imperii antice
Regatul Kongo
Unul dintre cele mai proeminente regate antice din Africa Centrală a fost Regatul Kongo. Înființată în secolul al XIV-lea, a acoperit părți din actualele Angola, RDC, Republica Congo și Gabon. Regatul Kongo era extrem de centralizat și sofisticat, cu un guvern structurat, rețele comerciale vibrante și o moștenire culturală bogată. Capitala sa, Mbanza Kongo, a fost un centru urban important. Regatul sa angajat în comerț cu puterile europene, în special cu portughezii, care au sosit în secolul al XV-lea. Acest contact a avut atât efecte pozitive, cât și negative, inclusiv răspândirea creștinismului și impactul devastator al comerțului transatlantic cu sclavi.
Imperiile Luba și Lunda
În regiunile savanelor din actuala RDC, imperiile Luba și Lunda au apărut între secolele al XIV-lea și al XVII-lea. Imperiul Luba, fondat de regele Kongolo, a dezvoltat un sistem politic complex și o economie bazată pe agricultură, pescuit și comerț. Imperiul Lunda, la sud, a apărut din statul Luba și s-a extins prin alianțe și cuceriri. Ambele imperii au jucat roluri semnificative în rețelele comerciale regionale, făcând schimb de mărfuri precum fildeșul, cuprul și sarea.
Explorarea europeană și colonialismul
Contacte europene timpurii
Explorarea europeană a Africii Centrale a început la sfârșitul secolului al XV-lea, cu exploratorii portughezi aventurându-se în regiune. Cu toate acestea, abia în secolul al XIX-lea s-a intensificat interesul european pentru Africa Centrală. Exploratori precum David Livingstone și Henry Morton Stanley au efectuat expediții extinse, cartografiind regiunea și documentând popoarele și peisajele acesteia. Conturile lor au alimentat ambițiile europene de colonizare.
Luptă pentru Africa
Conferința de la Berlin din 1884-1885 a marcat împărțirea oficială a Africii între puterile europene, ducând la colonizarea Africii Centrale. Regiunea a fost împărțită în primul rând între Belgia, Franța și Germania. Regele Leopold al II-lea al Belgiei a stabilit controlul personal asupra Statului Liber Congo, exploatându-i resursele și oamenii cu o eficiență brutală. Atrocitățile comise în această perioadă, inclusiv munca forțată și crimele în masă, au condus la condamnarea internațională și în cele din urmă la transferul controlului către guvernul belgian în 1908.
Franța a colonizat teritorii care aveau să devină Gabon, Congo-Brazzaville și CAR, în timp ce Germania controla părți din Camerun și Rwanda actual. Perioada colonială a adus schimbări semnificative, inclusiv introducerea de noi sisteme administrative, dezvoltarea infrastructurii și exploatarea resurselor naturale. Cu toate acestea, a dus și la strămutarea populațiilor indigene, la perturbări culturale și la mișcări de rezistență.
Mișcări de Independență
Epoca post-al Doilea Război Mondial
Următoarele celui de-al Doilea Război Mondial și valul global de decolonizare au alimentat mișcările de independență în Africa Centrală. Au apărut lideri și mișcări naționaliste, care pledează pentru autodeterminare și sfârșitul stăpânirii coloniale. În Congo Belgian, Patrice Lumumba a devenit o figură proeminentă, ducând țara la independență în 1960. Cu toate acestea, tranziția a fost afectată de instabilitate politică, ducând la asasinarea lui Lumumba și la ascensiunea lui Joseph Mobutu, care a instituit un regim dictatorial care a durat până în 1997..
Teritoriile franceze și portugheze
Coloniile franceze din Africa Centrală și-au câștigat independența la începutul anilor 1960. Gabon, Republica Congo și CAR au devenit națiuni suverane, fiecare confruntându-se cu propriile provocări post-independență, inclusiv instabilitate politică, lovituri de stat și dificultăți economice. În teritoriile portugheze, lupta pentru independență a fost mai lungă și mai violentă. Angola, de exemplu, a îndurat un război prelungit pentru independență care a durat până în 1975.
Epoca post-independență
Provocări politice și economice
Epoca post-independență din Africa Centrală a fost caracterizată printr-un amestec de progres și provocări persistente. Multe țări din regiune s-au luptat cu instabilitatea politică, războaiele civile și dificultățile economice. RDC, de exemplu, a trecut prin mai multe conflicte, inclusiv Primul și Al Doilea Război Congo, care au implicat numeroase națiuni africane și s-au soldat cu milioane de morți. În mod similar, RCA sa confruntat cu instabilitate cronică, cu lovituri de stat repetate și conflicte armate în curs.
Eforturi spre stabilitate și dezvoltare
În ciuda acestor provocări, au existat eforturi pentru a atinge stabilitatea și a promova dezvoltarea. Organizațiile regionale, cum ar fi Comunitatea Economică a Statelor din Africa Centrală (ECCAS) și intervențiile internaționale au urmărit să promoveze pacea și cooperarea. Țări precum Gabon și Guineea Ecuatorială și-au folosit resursele petroliere pentru a stimula creșterea economică, deși persistă preocupările legate de guvernanță și distribuția echitabilă a bogăției.
Probleme contemporane și perspective de viitor
Probleme de mediu și sociale
Africa Centrală se confruntă cu probleme contemporane semnificative, inclusiv degradarea mediului, sărăcia și crizele de sănătate. Bazinul Congo, una dintre cele mai mari păduri tropicale din lume, este amenințată din cauza defrișărilor și a schimbărilor climatice, care afectează biodiversitatea și comunitățile locale. Eforturile de a proteja mediul și de a promova dezvoltarea durabilă sunt cruciale pentru viitorul regiunii.
Calea spre Dezvoltare Durabilă
Privind în perspectivă, calea Africii Centrale către dezvoltarea durabilă implică abordarea provocărilor sale complexe, valorificând în același timp resursele vaste și populațiile rezistente. Consolidarea guvernanței, promovarea cooperării regionale și investițiile în educație, asistență medicală și infrastructură sunt pași esențiali către un viitor mai luminos. Bogatul patrimoniu cultural al regiunii și peisajele naturale diverse oferă oportunități unice pentru turism și schimb cultural, contribuind la dezvoltarea sa globală.
