Lista țărilor din Oceania
Oceania este cel mai mic continent din lume. Situat în emisfera sudică, este format din Australia și Insulele Pacificului (Polinezia, Melanezia și Micronezia). În termeni operaționali, căutăm să împărțim planeta în clustere continentale și, prin urmare, toate insulele sunt asociate cu continentul Australia sau Australasia. Oceania este cel mai mare grup de insule de pe planetă, cu peste 10.000 de insule și 14 țări.
Lista tuturor țărilor din Oceania după populație
După cum am menționat mai sus, în Oceania există 14 țări independente. Dintre acestea, cea mai populată țară este Australia și cea mai puțin Nauru. Lista completă a țărilor din Oceania este prezentată în tabelul de mai jos, cu cea mai recentă populație totală.
Toate insulele Oceaniei au o populație de indigeni. Cu toate acestea, albii europeni din Australia și Noua Zeelandă constituie pentru majoritatea locuitorilor, în special de origine britanică. Cu o populație de aproximativ 32 de milioane de locuitori, Oceania este o regiune predominant urbană. În timp ce 75% din populație trăiește în orașe, 25% dintre oamenii oceanici trăiesc în mediul rural. Pentru Australia și Noua Zeelandă, 85% din populație trăiește în zone urbane, în timp ce pe insule majoritatea oamenilor trăiesc în zone rurale.
Rang | Steag | Țară Independentă | Populația actuală | Subregiune |
1 | Australia | 25.399.311 | Australasia | |
2 | Papua Noua Guinee | 8.558.811 | Melanezia | |
3 | Noua Zeelandă | 4.968.541 | Polinezia | |
4 | Fiji | 884.898 | Melanezia | |
5 | Insulele Solomon | 680.817 | Melanezia | |
6 | Vanuatu | 304.511 | Melanezia | |
7 | Samoa | 200.885 | Polinezia | |
8 | Kiribati | 120.111 | Micronezia | |
9 | Statele Federate ale Microneziei | 105.311 | Micronezia | |
10 | Tonga | 100.311 | Polinezia | |
11 | Insulele Marshall | 55.511 | Micronezia | |
12 | Palau | 17.911 | Micronezia | |
13 | Nauru | 11.011 | Micronezia | |
14 | Tuvalu | 10.211 | Polinezia |
Teritorii din Oceania după populație
Lista tuturor celor 11 teritorii este prezentată în tabelul de mai jos, cu cea mai recentă populație totală și dependențe.
Rang | Teritoriu dependent | Populația actuală | Teritoriul de |
1 | Noua Caledonie | 282.211 | Franţa |
2 | Polinezia Franceză | 275.929 | Franţa |
3 | Guam | 172.411 | Statele Unite |
4 | Samoa Americană | 56.711 | Statele Unite |
5 | Insulele Mariane de Nord | 56.211 | Statele Unite |
6 | Insulele Cook | 15.211 | Noua Zeelandă |
7 | Wallis și Futuna | 11.711 | Franţa |
8 | Insula Norfolk | 1.767 | Australia |
9 | Niue | 1.531 | Noua Zeelandă |
10 | Tokelau | 1.411 | Noua Zeelandă |
11 | Insulele Pitcairn | 51 | Regatul Unit |
Harta regiunilor și țărilor din Australia
Oceania Țări după zonă
Oceania are o suprafață de 8.480.355 km² , cu o densitate demografică variabilă: Australia 2,2 rezidenți/km²; Papua Noua Guinee 7,7 rezidenți/km²; Nauru 380 ha/km²; Tonga 163 de rezidenți/km² și teritoriul Australiei corespund celei mai mari părți a Oceaniei, cu aproximativ 90% din continent. Cele mai mari orașe ale Oceaniei sunt situate în Australia și sunt Sydney, Melbourne, Brisbane și Perth. Alte orașe importante sunt Auckland și Wellington din Noua Zeelandă și Port Moresby, capitala Papua Noua Guinee.
Mai jos este o listă a tuturor țărilor din Oceania, în ordinea mărimii suprafeței terestre. Australia este cea mai mare țară, în timp ce Nauru este cea mai mică.
Clasament | Numele tarii | Suprafața terenului (km²) |
1 | Australia | 7.692.024 |
2 | Papua Noua Guinee | 462.840 |
3 | Noua Zeelandă | 270.467 |
4 | Insulele Solomon | 28.896 |
5 | Fiji | 18.274 |
6 | Vanuatu | 12.189 |
7 | Samoa | 2.831 |
8 | Kiribati | 811 |
9 | Tonga | 747 |
10 | Micronezia | 702 |
11 | Palau | 459 |
12 | Insulele Marshall | 181 |
13 | Tuvalu | 26 |
14 | Nauru | 21 |
Lista alfabetică a țărilor și dependențelor din Oceania
Pe scurt, în Oceania există un total de 25 de țări independente și teritorii dependente. Consultați următoarele pentru lista completă a țărilor și dependențelor Australiei în ordine alfabetică:
- Samoa Americană ( Statele Unite )
- Australia
- Insulele Cook ( Noua Zeelandă )
- Fiji
- Polinezia Franceză ( Franța )
- Guam ( Statele Unite )
- Kiribati
- Insulele Marshall
- Micronezia
- Nauru
- Noua Caledonie ( Franța )
- Noua Zeelandă
- Niue ( Noua Zeelandă )
- Insula Norfolk ( Australia )
- Insulele Mariane de Nord ( Statele Unite )
- Palau
- Papua Noua Guinee
- Insulele Pitcairn ( Regatul Unit )
- Samoa
- Insulele Solomon
- Tokelau ( Noua Zeelandă )
- Tonga
- Tuvalu
- Vanuatu
- Wallis și Futuna ( Franța )
Scurtă istorie a Oceaniei
Așezări antice și culturi indigene
Oceania, care cuprinde Australasia, Melanesia, Micronezia și Polinezia, este o regiune cu o bogată tapiserie de istorii antice și culturi diverse. Cei mai timpurii coloniști au sosit în Papua Noua Guinee și Australia în urmă cu aproximativ 60.000 de ani. Acești coloniști inițiali sunt strămoșii aborigenilor australieni și papuași. De-a lungul mileniilor, au dezvoltat culturi, limbi și structuri sociale distincte, profund interconectate cu pământul și marea.
În Insulele Pacificului, oamenii Lapita, despre care se crede că provin din Asia de Sud-Est, au început să se stabilească în jurul anului 1500 î.Hr. S-au răspândit în Pacific, ajungând până în Fiji, Tonga și Samoa. Cultura Lapita este cunoscută pentru ceramica sa complicată și abilitățile de navigație, punând bazele culturilor polineziene, microneziene și melaneziene care au urmat.
Expansiunea polineziană
Unul dintre cele mai remarcabile capitole din istoria Oceaniei este expansiunea polineziană. În jurul anului 1000 d.Hr., polinezienii s-au îmbarcat în călătorii extraordinare, navigând pe distanțe mari oceanice folosind stele, modelele vântului și curenții oceanici. S-au stabilit în locuri atât de îndepărtate precum Hawaii, Insula Paștelui (Rapa Nui) și Noua Zeelandă (Aotearoa). Această perioadă a văzut dezvoltarea unor societăți complexe cu ierarhii sociale sofisticate, practici religioase și structuri impresionante, cum ar fi statuile moai de pe Insula Paștelui.
Explorarea și colonizarea europeană
Sosirea europenilor în Oceania a început cu exploratorii portughezi și spanioli la începutul secolului al XVI-lea, dar explorarea semnificativă nu a avut loc până în secolul al XVIII-lea. Exploratorul olandez Abel Tasman a cartografiat părți din Australia și Noua Zeelandă în anii 1640. Navigatorul britanic căpitanul James Cook a făcut călătorii extinse la sfârșitul secolului al XVIII-lea, cartografiind o mare parte a Pacificului și stabilind contact cu multe culturi indigene.
Colonizarea europeană a adus schimbări profunde în Oceania. Britanicii au înființat colonii penale în Australia începând cu 1788, ceea ce a dus la strămutări și suferințe semnificative pentru australienii aborigeni. În Noua Zeelandă, colonizarea britanică s-a intensificat în urma Tratatului de la Waitangi din 1840, ducând la dispute funciare și conflicte cu poporul maori. Francezii au stabilit colonii în Noua Caledonie și Tahiti, în timp ce alte puteri europene, inclusiv Germania și Țările de Jos, au revendicat teritorii în Melanezia și Micronezia.
Epoca colonială și războaie mondiale
Secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea au fost marcate de consolidarea dominației coloniale europene în Oceania. Impactul asupra populațiilor indigene a fost devastator, bolile, deposedarea pământului și perturbarea culturală ducând la scăderi semnificative ale numărului lor și ale modurilor tradiționale de viață. Activitățile misionare au jucat și ele un rol semnificativ în transformarea peisajului religios al regiunii.
În timpul Primului și celui de-al Doilea Război Mondial, a fost evidențiată importanța strategică a Oceaniei. Bătăliile au fost purtate în locuri precum Papua Noua Guinee și Insulele Solomon. Războaiele au adus, de asemenea, prezență și influență americană sporită, în special în Micronezia, unde multe insule au devenit baze militare importante.
Calea către Independență
Epoca de după cel de-al Doilea Război Mondial a marcat începutul decolonizării în Oceania. Multe teritorii și-au câștigat independența sau au trecut la autoguvernare. Australia și Noua Zeelandă, stăpâniri în cadrul Commonwealth-ului Britanic, au câștigat o mai mare autonomie, culminând cu Statutul de la Westminster în 1931 și legislația ulterioară.
În Pacific, procesul a fost mai lent. Fiji și-a câștigat independența față de Regatul Unit în 1970, Papua Noua Guinee din Australia în 1975, iar alte națiuni insulare precum Vanuatu, Insulele Solomon și Kiribati au urmat în anii 1970 și 1980. Polinezia Franceză și Noua Caledonie rămân teritorii de peste mări ale Franței, în timp ce Guam și Samoa Americană sunt teritorii ale Statelor Unite.
Epoca modernă și problemele contemporane
Astăzi, Oceania este o regiune cu diverse statusuri politice și provocări. Australia și Noua Zeelandă sunt țări dezvoltate cu economii puternice și influență semnificativă în afacerile regionale. Națiunile insulare din Pacific, totuși, se confruntă cu provocări unice, inclusiv dependența economică, instabilitatea politică și efectele schimbărilor climatice.
Schimbările climatice reprezintă o amenințare existențială pentru multe națiuni insulare joase din Oceania. Creșterea nivelului mării, frecvența crescută a evenimentelor meteorologice extreme și degradarea recifului de corali afectează mijloacele de trai și casele a milioane de oameni. Națiuni precum Kiribati și Tuvalu sunt în fruntea susținerii climatice globale, căutând măsuri urgente pentru a atenua aceste impacturi.
Renaștere culturală și identitate
În ciuda provocărilor, a existat o renaștere culturală puternică în Oceania. Popoarele indigene din Australia, Noua Zeelandă și Insulele Pacificului își revendică limbile, tradițiile și identitățile. În Australia, recunoașterea drepturilor aborigenilor asupra terenurilor și mișcarea în creștere pentru recunoașterea constituțională reflectă această renaștere. În Noua Zeelandă, cultura și limba maori au cunoscut o revitalizare semnificativă, susținută de politicile guvernamentale și de interesul public.